DXM

DXM a fost introdus în 1958 ca primul supresor al tusei non-opioid și rămâne cel mai utilizat antitusive OTC la nivel mondial. La doze terapeutice (10-30 mg), suprimă eficient tusea prin antagonism NMDA în medulă. La doze supraterapeutice (100-700+ mg), produce efecte disociative, halucinogene și euforice dependente de doză, care imită disociativele clasice precum ketamina și PCP. Cercetările recente au explorat potențialul DXM ca antidepresiv cu acțiune rapidă, combinația DXM-bupropion (Auvelity) primind aprobarea FDA pentru tulburarea depresivă majoră. Polimorfismul CYP2D6 afectează semnificativ metabolismul DXM și efectele subiective, metabolizatorii slabi experimentând efecte prelungite și intensificate. Dovezile pentru efectele cognitive pe termen lung ale utilizării recreative rămân limitate, dar îngrijorătoare, iar psihoza indusă de DXM a fost documentată și tratată cu antipsihotice atipice.