MESCALINE

Mescalina este unul dintre cele mai vechi halucinogene cunoscute, cu dovezi arheologice ale utilizării care se întind pe o perioadă de peste 6000 de ani. Se găsește în principal în cactusul peyote (Lophophora williamsii) și în cactușii din genul Echinopsis. Studiile preclinice arată efecte de tip anxiolitic la animale, comportament prosocial crescut, locomoție și reactivitate a răspunsului. Rapoartele umane în contexte naturaliste și religioase descriu euforie, halucinații, îmbunătățiri ale stării de bine și un potențial beneficiu pentru alcoolism. Mescalina este excretată în mare parte neschimbată în urina umană, iar produsele sale metabolice par a nu fi legate de proprietățile sale psihedelice. Majoritatea intoxicațiilor sunt ușoare și ușor de tratat, dependența și adicția fiind practic absente. Cu toate acestea, cercetarea clinică rămâne limitată din cauza restricțiilor din era prohibiției, iar studiile controlate pe oameni sunt rare.